Una scurta de la Meeku :
Să vă învațați minte, băi. Cine-i harnic și muncește ori e prost ori nu gândește.
De recitat solemn la inceperea zilei de munca:
Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm!
Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu’ din nou,
Să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci,
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!
Asa muncim noi :
Din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca, primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe acolo si anume prin partile esentiale. Am zis!
Un prieten inspirat are urmatorul status in dimineata asta:
The brain is a wonderful organ; it starts working the moment you get up in the morning and doesn’t stop until you get to work.
Oare are el habar la cati dintre romani li se potriveste ?
Diferenta intre locul de munca si acasa este ca acasa am alt IP.