Omenia, la noi oamenii, este greu sa o avem. Un prim argument ar fi o pisica pe care noi o lasam sa moara pe strada de foame!
Nu m-am putut abtine, doar e cu pisici :)
Mai multe perle de la Bacalaureat.
Omenia
Leave a reply
Când era mai bine ?
Moare ţiganul, iar în ceruri se întâlneşte cu Ceauşescu.
– Măi, ţigane, când a fost mai bine, în vremea mea, sau acum?
– În vremea ta, jupâne, că pă vremea aceea politicienii făceau politică, muncitorii lucra, iar ţiganii fura.
Acu’ însă… politicienii fură, muncitorii fac politică, şi toţi vor să lucrez eu.
IPhone 4 Commercial – The deleted scenes
Nu vreţi să ştiţi cum se uitau colegii la mine când am văzut prima dată clipul ăsta şi râdeam cu lacrimi cu căştile pe urechi. Eu am fost băiat de comitet şi le-am dat şi lor link-ul, dar ei n-au râs aproape deloc.
– Did the iPhone4 fucked my wife ?
– Yes !
– Did it gave her five orgasms ?
– No.
– 9.
– It gave her 9 orgasms
E ceva în neregulă cu mine sau cu ei ?
Concurs – Vrei o cameră video auto ?
M-am înscris la un concurs la care premiul este ceva ce mi-am dorit de mult timp. O cameră video care se montează pe maşină şi cu care poţi filma drumul, gropile şi pe idioţii din trafic. Chiar îi spuneam lui Iby cu ceva timp în urmă că mi-ar place să fac asta; se pare că există un site (cineva s-a gândit şi la asta) pe care poţi posta clipuri cu diverse chestii toate tâmpeniile pe care le vezi în trafic, şi la cei 40-50 de km pe care îi fac zilnic între Săcele şi Braşov aş contribui cu ceva material.
Continue reading
Excepţional
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.
Excepţional e bărbatul care se ridică brusc din pat la 6:30 când îl suni şi îi spui “Dragă, colega m-a lăsat baltă, nici n-a apărut şi nici nu răspunde la telefon. Nu mă duci tu ? Până coborî tu vin şi eu din staţie.”, care l-a 6:35 e deja jos, îmbrăcat, parfumat, cu ochii încă semi-închişi dar cu zâmbetul pe buze, care îşi bea cafeaua din mers în timp ce ţine un ochi pe şoseaua pe care goneşte cu 130 la oră, şi care la 7:05 te lasă în faţa liceului Rulmentul.
Că nu mă mai lăudasem de mult.