Category Archives: perso

Niste versuri

And another one bites the dust
Oh why can I not conquer love?
And I might have thought that we were one
Wanted to fight this war without weapons

And I wanted it, I wanted it bad
But there were so many red flags
Now another one bites the dust
Yeah, let’s be clear, I’ll trust no one

You did not break me
I’m still fighting for peace

Well, I’ve got thick skin and an elastic heart,
But your blade – it might be too sharp
I’m like a rubber band until you pull too hard,
Yeah, I may snap and I move fast
But you won’t see me fall apart
‘Cause I’ve got an elastic heart.

Ce vor femeile

Femeile vor un bărbat care arată bine.
Femeile vor un bărbat care să nu mai stea cu mama.
Femeile vor un bărbat care să câștige decent.
Femeile vor un bărbat care să le satisfacă.
Femeile vor un bărbat inteligent.
Femeile vor un bărbat care să le facă să râdă.
Femeile vor un bărbat tandru care să le ia în brațe.
Femeile vor un bărbat puternic care să care sacoșele.
Femeile vor un bărbat care să le asculte.
Femeile vor un bărbat care să le facă cafeaua de dimineață.
Femeile vor un bărbat care să le …

Ce contează ? După ce îl găsesc, femeile vor să plece în căutarea unui bărbat mai bun.

Nu, nu e banc

Viata la tara

Visul asta îl am și eu, să scap de oraș și să mă mut la țară.

Probabil pentru că toate vacanțele de vară, 3 luni încheiate, le-am petrecut la sat, în praf, cu picioarele goale, înțepat de albine, cocoșat de atâta cules de zarzăre, păzind caprele și mai apoi vacile, și privind cerul plin de stele, atât de multe stele, cum la oraș nu vei vedea niciodată.

Nu neapărat să mă reorientez pe agricultura, dar să programez sub boltă de vită de vie, iar seară să arunc un băț cu o plută în răul din spatele curții.

Azi am gasit un articol foarte fain despre aceasta tranzitie de la oras la tara, despre cum treci de la corporatist la agricultor. Cateva paragrafe m-au marcat :

Dacă e să existe vreo sugestie pentru orășenii care visează la viața la țară, ar fi asta: dacă nu ești gata să te confrunți cu viața, moartea, plictiseala, praful, căldura, frigul, viața, moartea și plictiseala, mai bine stai la oraș. Nu e nimic mărunt în a nu-ți place viața la țară.

Probabil că cea mai grea zi din perioada de după mutare a fost atunci când am plecat un weekend la Suceava, la părinţi, şi am lăsat cei doi pisicuți recent adoptaţi acasă, în grija cuiva de încredere. Când ne-am întors, erau morţi amândoi. Omul ne-a spus că aşa i-a găsit și el şi tot ce am putut presupune e că s-au otrăvit cu ceva necunoscut.

A fost foarte trist şi dureros acest prim contact cu moartea, care este mult mai prezentă în viaţa de la ţară. Natura se naşte şi moare în jurul tău mereu şi pentru că eşti mult mai aproape de natură, eşti mai aproape de moarte, dar şi de naştere.

Articolul complet il gasiti aici : http://www.victorkapra.ro/2015/08/cap-gurbanesti-rosii/.

Tu cu cine faci zbanking ?

Aoleu, cat e ceasul ! 5 fara 5 ! Trebuie sa bag viteza. Daca e coada, daca inchide fix in fata mea ?
Intru si ma sperii. N-a fost niciodata asa de gol aici, de fiecare data cand am fost era plin.
1 angajata are client, iar 3 colege sunt la birou fara client. Ba, culmea culmilor, un al 4-lea angajat ma intampina direct pe culoar cu un “Ce va putem ajuta ?”.
Ce-o mai fi si asta ? Poate am intrat eu gresit …
Continue reading