Visul asta îl am și eu, să scap de oraș și să mă mut la țară.

Probabil pentru că toate vacanțele de vară, 3 luni încheiate, le-am petrecut la sat, în praf, cu picioarele goale, înțepat de albine, cocoșat de atâta cules de zarzăre, păzind caprele și mai apoi vacile, și privind cerul plin de stele, atât de multe stele, cum la oraș nu vei vedea niciodată.

Nu neapărat să mă reorientez pe agricultura, dar să programez sub boltă de vită de vie, iar seară să arunc un băț cu o plută în răul din spatele curții.

Azi am gasit un articol foarte fain despre aceasta tranzitie de la oras la tara, despre cum treci de la corporatist la agricultor. Cateva paragrafe m-au marcat :

Dacă e să existe vreo sugestie pentru orășenii care visează la viața la țară, ar fi asta: dacă nu ești gata să te confrunți cu viața, moartea, plictiseala, praful, căldura, frigul, viața, moartea și plictiseala, mai bine stai la oraș. Nu e nimic mărunt în a nu-ți place viața la țară.
…
Probabil că cea mai grea zi din perioada de după mutare a fost atunci când am plecat un weekend la Suceava, la părinţi, şi am lăsat cei doi pisicuți recent adoptaţi acasă, în grija cuiva de încredere. Când ne-am întors, erau morţi amândoi. Omul ne-a spus că aşa i-a găsit și el şi tot ce am putut presupune e că s-au otrăvit cu ceva necunoscut.
…
A fost foarte trist şi dureros acest prim contact cu moartea, care este mult mai prezentă în viaţa de la ţară. Natura se naşte şi moare în jurul tău mereu şi pentru că eşti mult mai aproape de natură, eşti mai aproape de moarte, dar şi de naştere.

Articolul complet il gasiti aici : http://www.victorkapra.ro/2015/08/cap-gurbanesti-rosii/.