Un nebun scapa de la sanatoriu. Noapte. Se pune pe urmarit o femeie. Femeia simte ca e urmarita, nebunul dupa ea. Tipa grabeste pasul, nebunul dupa ea, fuge disperata, fuge ca si cum ar fi urmarita de apocalipsa, fuge de parca toata viata ei ar fi fugit, fuge fara sa vada nimic, fara sa gandeasca, fara sa simta, dar fuge disperat si lacrimile ii curg siroaie si ii cad pantofii si i se rup hainele.
Nebunul fuge dupa ea si o prinde. O propteste de un perete, se uita atent si cu o privire criminala la ea, se uita in ochii femeii care erau mai mult morti decat vii. Femeia era asa de speriata incat aproape ca nu mai respira. El o intreaba:
– Esti vie?
Cu o ultima licarire de speranta si cu glasul deznadajduit ea ii raspunde:
– Da.
La care nebunul:
– Si-atunci de ce nu faci struguri?