A fi sau a nu fi papagal: iata intrebarea intr-o tara plina de papagali. Papagalia. Este tara in care omul de rand a involuat pana la stadiul de leguma, iar celor mai rasariti li se infig pumni in gura.
Atins si fara sprijin din partea semenilor, care se multumesc sa inghita si sa se gudure cu teama la picioarele stapanilor lor, cel care a indraznit sa contrazica si sa se indoiasca de “clasa conducatoare” bate, cel mai adesea, in retragere. Si pentru ce?
De ce sa-ti sugrumi convingerile, cand ii vezi cum te obliga sa taci si sa faci ce vor ei pentru ca numai asa le va merge, vezi Doamne, tuturor mai bine? Pentru ca asa vor ei (ca sa le mearga doar lor mai bine), pentru ca esti un zero barat ce ingroasa randurile catorva milioane de zerouri intr-o tara care geme de rahat.
Bai, papagalule, tu chiar nu vrei sa fie mai curat? Ia aminte si fa-ti un bine, nu inghiti tot ce zice papagalul de langa tine.*Citat din Campania de Desteptare, volumul ars inainte de publicare.