Desi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La inceput timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră mai indrăzneţe. Mai mult… şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla cam cu 4-5 ani în urmă. Senzaţii pe care le credea uitate, se întorceau. Memoria sentimentelor era vie şi-o îndemnau şi pe ea să raspundă la fel. Mângâierile se ingrămădeau, se repetau, el o învăluia şi aproape o sufoca. Femeia era ca un vîrtej de senzaţii de nedescris. Deodată… nimic. Totul se curmă brusc.
– Ce s-a întâmplat?, întreabă ea surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Ssstt…, încercă el s-o liniştească, gata, am terminat!
– Cum adică ai terminat???
– Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!…
Unde-o fi telecomanda ?
Leave a reply